Arhive etichetă pentru Stefano Gross

Șansa lui Henrik


Când am scris avancronica nu am fixat neapărat cursa de astăzi ca moment al opririi șirului de victorii ale lui Marcel Hirscher (locul 3, +1’’05), după cum la conferința de presă nici el nu a prevăzut că exact azi în Kitzbühel nu va schia cu același elan ca până acum. Pe de altă parte Henrik Kristoffersen (55’’87) și Michael Matt (+0’’10) au mers așa cum i-a învățat Marcel că trebuie s-o facă dacă vor să-i ducă trena și au ajuns să fie ei protagoniștii într-o ligă doar a lor.

Foto: Shinichiro Tanaka / AP

Astăzi toată Austria se află în plin basm de iarnă. Ninge peste tot, albul e la putere, iar Kitz nu face exccepție. Din fericire cursele de viteză s-au încheiat, iar pentru slalom ninsoarea nu e un impediment major. Organizatorii au îndepărtat zăpada nouă de pe traseu. Dar ninsoarea nu s-a oprit și până la ora startului a mai apărut o păturică de omăt suplimentară. Primii schiori au fost plugurile ce au îndepărtat-o din jurul porților. Micii ghinioniști s-au numit Stefano Gross (locul 6; +1’’70), Marcel Hirscher și parțial Daniel Yule (4; +1’’23). Continuă lectura →

Publicitate

Marcel pe un traseu demn de Cupa Mondială


La fel ca Mikaela Shiffrin în Kranjska Gora, Marcel Hirscher (55’’78) a făcut primul pas spre o dublă în Adelboden. Spre deosebire de Mika extraterestra, Marcel este un om normal, din aceeași categorie ca Michael Matt (+0’’25) și Andre Myhrer (+0’’44) și diferențele mici ne lasă pofticioși. Urmează o manșă secundă palpitantă!

Foto: Helmut Wermuth / Reuters

Trei zile au trecut de când Thomas Sykora mărturisea că îi este dor de traseele lui Ante Kostelici. Căci ce s-a marcat anul acesta la slalom a fost de cele mai multe ori ușor, ușor (Madonna în manșa a doua a fost o excepție). Și oricât de frumos ar schia un Marcel sau un Kristoffersen, când nimeni nu face greșeli, și nu e nevoie de acrobații, virajele regulate înșirate de zeci de schiori unul după celălalt, ajung să plictisească prin monotonie. Aceste marcaje ar putea fi o consecință a timpului scurt pe care îl au antrenorii responsabili pentru a gândi cum vor plasa porțile. Până anul trecut, marcatorii erau trași la sorți la începutul sezonului și fiecare avea săptămâni, ba chiar luni de meditat la ce vor face. Dar unele echipe au criticat practica pregătirii propriilor schiori pentru traseul pe care îl vor marca, și atunci s-a decis tragerea la sorți cu două-trei zile înainte de cursă.

Astăzi traseul a fost marcat de antrenorul lui Marcel Hirscher. Care, judecând după performanțele elevului său, este cel mai imaginativ marcator de trasee. Respectându-se pe sine, dar și pe schiori, Mike Pircher a strâns un pic linia de coborâre pe abruptul final, relaxând-o mai apoi, exact cât să condimenteze cursa. Porțile respective au triat atât de clar concurenții, încât mă gândesc că ruperile de ritm ar trebui impuse prin regulament în competițiile de Cupă Mondială.

Pe o pistă bine înghețată, departajarea s-a făcut în funcție de greșelile strecurate în evoluții. Hirscher, Matt și Myhrer au fost singurii care au excelat la acuratețe. Dave Ryding (locul 10; +1’’82) și Stefano Gross (8; +1’’52) n-au fost foarte impreciși, dar au arătat prea mult respect față de traseu și au tăiat clar viteza la intrarea pe abrupt. Manfred Mölgg (9; +1’’64) s-a împiedicat repetat în micile șanțuri desenate de schiorii dinainte sa. Henrik Kristoffersen (4; +’’71) a pierdut ritmul pe abrupt și s-a chinuit să-l coboare.

De chinuit s-au chinuit și Daniel Yule (7; +1’’46) și Luca Aerni (6; +1’’28), dar încurajările compatrioților le-au dat aripi. Iar Alexis Pinturault (5;+1’’17), conștiincios ca întotdeauna a confirmat creșterea nivelului la slalom, chiar dacă și pentru el abruptul a fost o încercare dificilă.

La final, Marcel a admis că s-a simțit ca acasă pe traseu. „E ușor să-ți găsești calea pe marcajul propriului antrenor. Când ești obișnuit cu ce trasează, atunci știi ce ai de făcut. A fost o cursă foarte bună, stabilă și totuși ricantă.” Apoi a făcut și un mic preview al manșei a doua: „Abruptul va deveni un challange!”

Clasamentul primei manșe

Schiorii din țara veșnicei primăveri


Ce condiții sunt? De primăvară sau de iarnă? A fost primul lucru pe care l-a întrebat comentatorul orf pe Thomas Sykora (expertul meu favorit) după cursa acestuia cu camera. Clar de primăvară, a răspuns Thomas. Vă mai amintiți cursele din Kranjska Gora și Aspen? Tot zăpadă de primăvară a fost. Iar schiorul care a excelat în ambele s-a numit Michael Matt. Dar de la combinata de acum 11 ani din Wengen mai aveți vreo amintire? Să vă împrospătez memoria. Un anume Mario Matt terminase coborârea pe locul 30. La slalom zăpada a fost fleșcăială pură. Și Mario a câștigat.

Foto: Sinichiro Tanaka / Keystone

Anumite talente se transmit în familie după cum se vede, căci Michael Matt (55’’37) a schiat astăzi perfect. Mai mult, Continuă lectura →

Slalom în plină iarnă


Ce dor mi-a fost de vreme din asta. Cu ninsoare deasă, care să țină câteva zile și să clădească nămeți peste nămeți. Francezii o au acum, dar probabil nu și-o doriseră chiar în aceste două zile. Căci le face viața tare grea concurenților prezenți la startul curselor tehnice din Val d’Isere, unde după prima manșă de slalom conduce Stefano Gross (49’00’’) în fața lui Michael Matt (+0’19’’) și Andre Myhrer (+0’21’’).

Foto: Philippe Desmazes / AFP

Totuși chiar dacă primul schior din cursă, Manfred Mölgg a ieșit rapid de pe traseu, călcând o poartă după ce arătase foarte instabil, Continuă lectura →

Gala slalomului masculin


O fi sfârşitul sezonului, dar slalomiştii au oferit astăzi în Aspen o manşă plină de artificii. Nici unul din schiorii din grupa de elită nu s-a culcat pe o ureche, rezultând o cursă palpitantă, de o calitate impresionantă.

Nathan Bilow / AP Photo

Activi şi agili, primii şase au prezentat manşe demonstrative, numai bune de spectacol, despărţiţi la final de doar 26 de sutimi. Stefano Gross a fost cel mai agil dintre ei. Michael Matt, la prima apariţie în grupa celor şapte fantastici, a ţâşnit ca nici un altul prin verticale. Henrik Kristoffersen a schiat solid şi curat, fără să poată ataca, fiindcă la primul schior (a avut numărul 1), stratul superficial de zăpadă muiată nu fusese încă îndepărtat. Felix Neureuther s-a prezentat sprinţar, suferind un pic pe final de la acelaşi fenomen ca Henrik. Manfred Mölgg a prezentat din nou slalomul care i-a adus podiumuri în acest sezon. Iar Alexander Khoroshilov s-a lăsat doar un pic mai prejos.

Apoi a venit campionul, a epuizat încă o dată superlativele, precis, tăios, şi accelerând după absolut fiecare viraj. Marcel Hirscher a ridicat ştacheta la 35 de sutimi deasupra colegilor din elită şi a sufocat îndoielile celor care poate îl mai vedeau pe Henrik campion neîncoronat.

Scenariu perfect pentru finală, ca într-un film pus să smulgă de la toţi spectatorii câte un oftat de satisfacţie.

Dar cineva a uitat să i-l dea spre citire lui Andre Myhrer, căruia de cum a văzut zăpada de primăvară şi şanţurile din jurul porţilor i-au sclipit ochii de bucurie. Aici se simte el ca peştele în apă. De atâta entuziasm aproape l-a detronat pe rege. Doar 8 sutimi sunt între ei. Marcel Hirscher va trebui prin urmare să ne încânte din nou cu perfecţiunea cu care foarfecă porţile. Altfel riscă să nu câştige şi azi.