Gala slalomului masculin


O fi sfârşitul sezonului, dar slalomiştii au oferit astăzi în Aspen o manşă plină de artificii. Nici unul din schiorii din grupa de elită nu s-a culcat pe o ureche, rezultând o cursă palpitantă, de o calitate impresionantă.

Nathan Bilow / AP Photo

Activi şi agili, primii şase au prezentat manşe demonstrative, numai bune de spectacol, despărţiţi la final de doar 26 de sutimi. Stefano Gross a fost cel mai agil dintre ei. Michael Matt, la prima apariţie în grupa celor şapte fantastici, a ţâşnit ca nici un altul prin verticale. Henrik Kristoffersen a schiat solid şi curat, fără să poată ataca, fiindcă la primul schior (a avut numărul 1), stratul superficial de zăpadă muiată nu fusese încă îndepărtat. Felix Neureuther s-a prezentat sprinţar, suferind un pic pe final de la acelaşi fenomen ca Henrik. Manfred Mölgg a prezentat din nou slalomul care i-a adus podiumuri în acest sezon. Iar Alexander Khoroshilov s-a lăsat doar un pic mai prejos.

Apoi a venit campionul, a epuizat încă o dată superlativele, precis, tăios, şi accelerând după absolut fiecare viraj. Marcel Hirscher a ridicat ştacheta la 35 de sutimi deasupra colegilor din elită şi a sufocat îndoielile celor care poate îl mai vedeau pe Henrik campion neîncoronat.

Scenariu perfect pentru finală, ca într-un film pus să smulgă de la toţi spectatorii câte un oftat de satisfacţie.

Dar cineva a uitat să i-l dea spre citire lui Andre Myhrer, căruia de cum a văzut zăpada de primăvară şi şanţurile din jurul porţilor i-au sclipit ochii de bucurie. Aici se simte el ca peştele în apă. De atâta entuziasm aproape l-a detronat pe rege. Doar 8 sutimi sunt între ei. Marcel Hirscher va trebui prin urmare să ne încânte din nou cu perfecţiunea cu care foarfecă porţile. Altfel riscă să nu câştige şi azi.

Tessa timorată, Mika înfrânată


Lupta pentru globuri, zăpada, traseul dificil, altitudinea, toate şi-au pus amprenta astăzi în Aspen asupra duelului semi-decis pentru ultimul trofeu neacordat al sezonului. Pe vremea când încă mai concura, Maria Riesch a spus o dată că abia aşteaptă să treacă uriaşul din Aspen. Atunci poate spune că gata, ce-a fost mai dificil, a trecut.

Nathan Bilow / AP Photo

Pentru noi nu este transparent cât de dificil este acest uriaş. Dar terenul este tare abrupt, ceea ce se vede când cineva cade şi abia se poate opri din alunecare, iar profilul pistei nu lasă loc pentru nici un moment de respiro. Pista curge, şi scoate dâmburi în cale, oprind în faşă încercările de relaxare.

Viktoria Rebensburg a deschi manşa, şi a mers aproape perfect. Marta Bassino a întrecut-o la început, apoi s-a dezechilibrat uşor şi n-a mai putut decât s-o egaleze pe nemţoică.

Poate dacă n-ar fi câştigat deja globul mare, Mika ar mai găsi tăciuni care să-i mărească vâlvătaia ambiţiei. Dar în acest weekend americanca nu pare să găsească resurse suficiente de atac. Dacă ieri la slalom a adormit pe finaluri, astăzi startul i-a fost prudent şi şi-a amintit abia după jumătate că are nevoie de victorie pentru a păstra şanse la globul disciplinei. Când a atacat, le-a trimis pe cele două la patru zecimi în spate. Cursele sunt însă evaluate în întregime, iar la total Mika a salvat o singură sutime.

Tessa ştie că un loc 12 îi este suficient pentru a nu fi întrecută. Gândul acesta s-a citit în tot ce a făcut azi pe traseu. Cuminte, atentă doar să nu iasă de pe traseu, franţuzoaica n-a riscat deloc şi a acumulat o întârziere nedemnă de o campioană. Dar victoria de azi pare să fie cioara de pe gard, iar trofeul e vrabia din mână.

Singura care pare să nu fi aflat că azi e ultima zi de şcoală, şi a stat cu mâna pe sus de la start până la finiş, dornică să ne împărtăşească tot ce a învăţat, e Federica Brignone. Italianca a schiat de parcă azi s-ar împărţi medalii olimpice. Iar condiţiile n-au fost deloc uşoare. A riscat totul şi şi-a permis să şi greşească pe final fără a periclita avantajul de aproape o secundă. Greu de imaginat că Mika o mai poate într-adevăr depăşi.

O zăpadă aspră ca un profesor sever, o Mika un pic aeriană, şi o Petra cu picioarele foarte pe pământ


Când Ilka Stuhec nu s-a prezentat aseară la tragerea la sorţi a numerelor de start pentru slalomul de astăzi, Mikaela Shiffrin a devenit matematic noua campioană a Cupei Mondiale. Evident că toţi reporterii o întreabă acum cum e. Cum se simte. Iar pentru Mika e straniu. Ceva i se pare greşit. Cum să fie campioană când ea mai are două curse. De aceea a spus că îşi va imagina că încă n-a câştigat marele glob, pentru a putea ataca de parcă ar avea nevoie de puncte. N-a reuşit în totalitate. A pornit din cabina de start uşoară ca un fulg, cu picioare lejere şi iuţi, dar până a ajuns jos, căra după ea deja toate cele 12 kilograme ale globului. Avantajul iniţial s-a transformat într-o mică întârziere (+0’’07) şi dacă nu se eliberează de ce a apăsat-o, una din adversarele ei dinainte, sau chiar din urmă, o va învinge azi.

AP Photo / Nathan Bilow

Petra Vlhova a mers invers. N-a fost destul de rapidă la începutul manşei, dar a intrat tot mai bine în ritm, şi cu un final fulminant, în care a găsit pentru schiuri şinele secrete îngropate de fiecare antrenor ce marchează traseul în jurul porţilor, o oprit cronometrul cel mai repede (45’’52).

La început am crezut că a întrecut-o pe Frida Hansdotter (+0’’03) doar fiindcă suedeza greşise uşurel pe panta finală. Dar nu, Frida fusese suficient de activă, iar eroarea suficient de mică pentru a primi fi pedepsită rău.

Asta deşi zăpada a împărţit penalizări cu ghiotura. Şi la nici o fată nu s-a văzut atât de clar ca la Wendy Holdener (locul 6; +0’’81), căreia o mică rămânere pe spate i-a răpit controlul, un schi a fugit scurt spre vale, şi deşi restul a fost bun, întârzierea a explodat de la 17 sutimi la cele 8 zecimi finale. Va fi greu să mai ridice pretenţii la podium.

Nu şi pentru Veronika Velez-Zuzulova (4; +0’’14). Slovaca ce îi este mentoră Petrei a schiat pe cea mai apropiată de porţi linie. Dar ritmul intens cere un efort imens, iar la altitudinea Aspen-ului, asta istoveşte. Cu timpul pe verde la toţi intermediarii, Zuzu a cedat teren la final.

Surpriza vine de la puşoaica elveţiană care tot sezonul a dat în tăcere probe de talent, Melanie Meillard (5; +0’’48). Astăzi a făcut o cursă excelentă. Cu un număr de start semnificativ mai mare decât al adversarelor, Melanie a asaltat traseul pe primele două treimi, şi a avut grijă să nu greşească pe finalul pe care n-a mai riscat, dar nici n-a frânat.

Întrebarea acum este: îşi va ţine Petra nervii în frâu. O cursă a câştigat deja, dar în frunte după prima manşă încă nu a mai fost. Nu rataţi manşa decisivă. Începe la 20:30 şi va fi foarte, foarte palpitantă. Clasamentul primeia este aici.

Adio schiuri lungi şi înguste


Cum globul este deja în posesia lui Marcel (mă rog, simbolic, în mână îl va primi abia astăzi), finala masculină la slalom uriaş din Aspen a stat sub semnul schimbării ce va să vină. De iarna viitoare se va reveni la o rază de întoarcere de 30 de metri, cu 5 mai mică decât cea actuală. Reporterii prezenţi la faţa locului n-au găsit un adversar al măsurii. Dimpotrivă, cu cât mai chinuit de durerile de spate, cu atât mai bucuros s-a arătat schiorul că după cursa de astăzi le poate duce la gunoi.

AP Photo / Nathan Bilow

Nici măcar Felix Neureuther, care a decis să le cânte cântecul de lebădă cu cel mai bun timp al manşei (53’’11), nu are regrete. Marcel Hirscher (+0’’01) a savurat astăzi un concurs lipsit de presiune, în care a putut merge la limită fără grija că va risipi puncte preţioase. Alexis Pinturault (+0’’23) n-a mers rău, dar din St. Moritz încoace parcă are o frână încorporată, ce nu-l mai lasă să traseze virajele dintr-o linie, nici măcar atunci când porţile nu-l obligă la derapaje în jurul lor.

Manşa secundă începe la 19:30, la ea participând toţi schiorii prezenţi la start, cu excepţia lui Gino Caviezel, care şi-a prins un schi în capcana zăpezii muiate de soare. Clasamentul complet la pauză se află aici.

Finalele din Aspen


Iată-ne ajunşi la ultimele pagini ale Cupei Mondiale 2016-2017. Multe capitole sunt deja încheiate, majoritatea în întrecerea masculină, ce a suferit enorm din pricina accidentărilor – în principal a lui Aksel Lund Svindal – şi a anulărilor probelor de viteză, dar avem încă destule întrebări la care vom primi răspuns în zilele ce urmează.

Foto: FIS Alpine

Pentru prima dată după 20 ani, finalele, la care se participă doar cu invitaţii acordate pe criterii foarte stricte, se vor ţine în Statele Unite ale Americii, în Aspen, sezon de sezon gazda obişnuită a primelor etape feminine de peste ocean. La final de noiembrie, Continuă lectura

Schiorii noştri, singurele luminiţe în bezna schiului alpin românesc


Sezon de sezon, schiorii români au o unica şansă de ieşire la lumina rampei: la Campionate Mondiale, respectiv Jocuri Olimpice. Ochii publicului sunt doar atunci aţintiţi asupra lor şi cum de fiecare dată clasările, dacă ajung să se claseze, sunt în partea inferioară, tot oprobriul acestui public li se varsă în cap. Logic, căci ei sunt partea vizibilă a icebergului aproape complet scufundat, numit schi alpin românesc, dar nedrept.

Foto: facebook - Teleferic Grand Hotel

Da, sportul acesta atât de drag nouă, celor care ţinem în viaţă acest blog, dar şi vouă, celor care îl citiţi, este jos. Foarte jos chiar. Motivele sunt multe. Dacă mi-aş pune mintea cred că aş putea scrie un mic tom cu lucrurile care nu funcţionează cum trebuie în România, dar în mare totul se rezumă la Continuă lectura

Veronika îi înmânează Mikăi titlul la slalom, dar cea mai rapidă e Wendy


Greu slalom astăzi în Sqaw Valley, la ultima cursă a sezonului regulat. Zăpadă de primăvară, ce s-a lăsat răvăşită de schioare, pistă abruptă rău – după cum s-a putut venea când Resi Stiegler a tot căzut şi nu s-a putut opri – şi un traseu cu câteva capcane, toate au dus pe de o parte la multe abandonuri, pe de alta la întârzieri mai mari decât de obicei.

Foto: Keystone/AP/Marcio Jose Sanchez

Cea mai neobişnuită configuraţie a terenului a apărut deja la poarta a treia. Plasată într-un loc unde în dreapta, pe unde trebuia trecută, Continuă lectura